Elogiul anului care a trecut
În noaptea dintre ani, oamenii din întreaga lume numără secundele rămase până la începerea următorului an, luându-și în același timp rămas bun de la anul pe care îl lasă în urmă. Evenimentul atrage urări de bine, spectacole cu artificii și petreceri sclipitoare.
Pentru mine însă, noaptea cu pricina îmi amintește doar de faptul că pământul a mai făcut o rotație în jurul soarelui și că universul funcționează în parametri corespunzători. Motiv de bucurie, nu zic nu, însă urările impersonale, artificiile care fac mai mult rău decât bine și sclipiciul în exces nu-mi întâlnesc standardele.
Aleg să primesc noul an ca un fapt cert ce se întâmplă, indiferent de felul cum îi sărbătoresc venirea. Trist ar spune unii, realistic spun eu. Pentru că nu cunosc viitorul, aleg să cinstesc trecutul. Și ceea ce-mi trezește cu adevărat o emoție ce merită însoțită de un toast cu șampanie este procesul prin care-mi iau rămas bun de la anul pe care l-am trăit.
2022 nu a fost un an pe care l-aș pune la expoziție și totuși o fac. În minte, îl împart în capitole și în amintiri, iar apoi îl descriu prin fotografii pe care le selectez cu atenție. 365 de zile se comprimă în 9 foldere principale.
Magia apare când așez imaginile în program, când privesc coperta viitorului album, când paginile goale prind culoare și amintirile sunt ordonate așa cum le simt eu. Închid ochii și îmi imaginez cât de des vor fi răsfoite foile în anii care vor urma și gândul îmi zboară departe.
2022 va deveni un an precum toate celelalte, un album printre multe altele, o colecție de amintiri și emoții, speranțe și regrete. Albumul mă descrie așa cum sunt, fără filtre sau minciuni, reală, cu calități și defecte pe care nu-mi este teamă să le afișez. Conține esența celor care și-au pus amprenta pe sufletul meu și este declarația mea de iubire pentru toți cei care îi alcătuiesc conținutul.
În timp ce alții se închină în fața noilor rezoluții stabilite, primele zile din noul meu an sunt dedicate precedentului, iar albumul pe care îl compun devine elogiul anului care a trecut, felul meu de a cinsti istoria-mi personală și garanția că în viitor nu-mi voi uita trecutul.
Imaginea de referință și fotografiile din articol îmi aparțin.