Intime Gânduri

Mereu am considerat că cioburile aduc noroc. Poate pentru că așa i-am auzit pe alții spunând și am împrumutat fără să vreau vorba străbunilor, poate pentru că subiectul necesită o amplă dezbatere și mă intrigă dacă stau să mă gândesc că nu prea au cum să aibă legătură una cu cealaltă. Sau au?

Cert este că de fiecare dată când spărgeam ceva mă bucuram și spuneam cu veselie „Nu-i nimic, cioburile aduc noroc!”. Însă ceea ce nu știam pe atunci era că de fapt mentalitatea cu care tratam evenimentul era cea care îmi aducea norocul mult așteptat și mai puțin cioburile provenite de la un pahar sau de la o farfurie.

Oamenii au încercat mereu să explice evenimentele din viață bazându-se pe superstiții amestecate cu frânturi din învățăturile religioase. Credința primitivă a dezvoltat astfel prejudecăți despre tot felul de lucruri. Așa se face că acum faptele sau vorbele noastre pot fi interpretate în moduri bizare pentru o minte evoluată.

Azi am spart o farfurie. Una din setul meu complet până acum și cumpărat în urmă cu cinci ani de „casă nouă”. Și cum vesela care locuiește în bucătăria mea s-a născut cu darul de a „vorbi” eu zic să o ascultăm.

Paharele sparte alungă spiritele rele, aduc de obicei semne bune, prevestesc norocul și un an mai bun dacă sunt sparte la cumpăna dintre ani, iar dacă sunt făcute țăndări cu ocazia nunții se așteaptă o căsnicie lungă și fericită. Și dacă paharul este umplut cu vin atunci vorbim de bogăție. Se pare că dacă e spart un pahar de culoarea verde înseamnă tristețe și dacă acesta este din sticlă roșie cioburile anunță necazuri și probleme. Ce bine că nu am pahare colorate!

Nu pot să nu-mi amintesc de pățania mea relatată și în Cap. III intitulat „Arborele genealogic al unei familii inedite” din volumul „JURNAL DE AMINTIRI”.

„În copilărie, încercând să iau un pahar din dulăpiorul prins de perete, m-am tras de ușa acestuia, ca să mă ridic pe blatul mobilei și să mă întind după paharul din care intenționam să beau apă, moment în care dulapul plin cu pahare s-a desprins din perete și a căzut. Cioburile paharelor sparte m-au tăiat destul de adânc pe brațul stâng și pentru că sângeram destul de mult mama m-a întins pe patul din camera bunicii, m-a bandajat și a mers să scoată mașina din garaj, pentru a mă duce la Urgențe. În cele câteva minute în care am așteptat-o pe mama, minute care atunci mi-au părut o eternitate, am stat întinsă pe pătura roșie care acoperea așternuturile de pat ale bunicii, cu brațul stâng ridicat și mi-am imaginat-o pe mama cum scoate mașina din garaj. Cu o minte de copil m-am gândit că o să curgă tot sângele din mine și o să mor până mama deschide ușile garajului și ale porții, face tot slalomul prin curte, eventual mai zgârie mașina de cine știe ce și închide poarta mare. Cu toate că tăietura mă durea destul de tare și sângele parcă nu se oprea din curs, am început să râd imaginându-mi-o pe mama cum îngrijorată se grăbește să scoată mașina în stradă”.

„Jurnal de Amintiri” – Corina Marinescu

Atunci am spart multe pahare și se pare că tot norocul pe care l-am avut în viață se datorează acelor cioburi răsfirate pe covorul roșu ce acoperea o podină veche. Deci în final tot răul înspre bine! Pe lângă amintirea de colecție m-am trezit și norocoasă din cale afară.

Am spart o farfurie? Motiv de sărbătoare deci pentru că, conform superstiției, mi s-a spart necazul. Nu știu despre ce necaz ar putea fi vorba pentru că nu-mi vine niciunul în minte acum însă ce mai contează? Important e că s-a spart. Deci la cină: ciocolată, căpșuni și șampanie!

Acum înțeleg de ce grecii sparg pahare și farfurii la nunți. Alta ar fi fost povestea dacă ar fi fost vorba despre o farfurie nouă. Atunci se pare că neîndemânarea mea mi-ar fi adus ghinion. Și dacă așa este stau și mă întreb: grecii știu acest lucru? O să mă gândesc la asta deseară când o să număr: 1 îngeraș, 2 îngerași.

O nefericire poate apărea foarte ușor dar poate fi combătută cu aceeași ușurință dacă ne bazăm pe superputerile noastre. O atitudine interioară pozitivă și o gândire optimistă sunt armele noastre de fier. Necazul spart în plan energetic permite crearea unei realități frumoase, pe când amplificarea unei supărări atrage evenimente de viață care corespund acelei stări mentale și emoționale.

Cu alte cuvinte noi suntem cei care atribuim puteri altor lucruri, noi suntem singurii care putem să retragem atributele oferite și tot noi suntem cei care întărim o energie, fie ea negativă sau pozitivă, prin modul în care o tratăm. Concluzia? Gândurile se materializează și emoțiile nasc starea.

Așa că deși m-am întristat pentru că setul meu gri s-a descompletat am preferat să accept cu grație pierderea farfuriei mele și să înțeleg că o supărare ar atrage alte lucruri negative pe care nu-mi doresc să le primesc în viața mea.

Am adunat cioburile de pe parchet și am ales să mă folosesc de superstiția care spune că cioburile aduc noroc, cu toate că nu sunt superstițioasă. Cândva am fost. Dar acum e vorba despre altceva. Am zâmbit și am ales să fiu fericită. Am înțeles cum funcționează Universul, am înțeles cum funcționez eu.  

Imaginea de referință este preluată de pe site-ul www.pixabay.com