Intime Gânduri

De când Lucky a intrat în viețile noastre plimbarea de după-amiază a intrat în rutina zilnică. Obișnuim să ne plimbăm fie în Parcul Sub Arini, fie în Muzeul ASTRA Sibiu (în intervalul în care e permis accesul bicicliștilor și al patrupezilor) și ora de mers pe jos ne încântă și ne relaxează pe toți trei.

Singurele zile în care sărim peste plimbarea obligatorie sunt cele în care vremea nu e prietenoasă sau când o vizităm pe Fetița. Pe ea am adoptat-o tocmai din Muzeul ASTRA, astfel că acest loc ne-a devenit și mai drag de atunci.

Muzeul ASTRA, sau mai bine spus Complexul Național Muzeal ASTRA Sibiu, este un muzeu în aer liber și deține cea mai vastă structură etnomuzeală din România.

Proiectul s-a născut în 19 august 1905 „din dorința românilor ardeleni de a-și defini propria identitate etnoculturală” (așa cum am aflat lecturând pagina de prezentare a Muzeului). Însă abia după ce specialiștii au efectuat „expediții pentru depistarea în teren a monumentelor etnografice cu valoare documentar-istorică sau tehnică ce urmau să fie transferate în Dumbrava Sibiului” muzeul a fost inaugurat oficial pentru publicul larg, în 17 octombrie 1967.

Se întinde pe o suprafață de 96 ha din care expoziția propriu-zisă ocupă 42 de hectare. Poate că noi încă nu am descoperit fiecare colțișor din acest mic paradis, însă în mod sigur am străbătut, de mai multe ori, aleile de 10 km lungime.

La început ne-am plimbat în Muzeu fără să acordăm mare importanță monumentelor. Am admirat de la distanță gospodăriile, bisericile, morile, însă deși uneori ne-am apropiat de acestea și ne-am fotografiat lângă ele nu am citit informațiile afișate pe tăblii (sau le-am lecturat dar am uitat tot de îndată ce am părăsit parcul). Am preferat să respirăm aerul curat, să ne bucurăm de peisajul minunat, să privim lacul, să admirăm rățuștele și să ne lăsăm fermecați de natură. Am pierdut din vedere faptul că ne aflam totuși într-un muzeu.

Așa că, după numeroase vizite, împreună cu soțul meu ne-am decis să învățăm la fiecare plimbare un exponat. Ca la școală. Ne-am spus că va fi amuzant și totodată un bun exercițiu pentru memorie. Zis și făcut.   

Gospodăria de intelectual (preot) cu casă-școală din loc. Stănești, poiana Vadului, jud. Alba a fost mai recent adăugată în lista noastră dar este prima din traseu. Însă pentru că toate au un început trebuie să îl caut și eu pe al nostru.

Am început aleatoriu și așa urma să continuăm întreaga aventură. Și pentru că în fața noastră se afla Gospodăria (atelierul) de rogojinari din loc. Văleni, jud. Gorj am decis ca aceasta să fie prima noastră lecție. Evident nu am realizat la început ce înseamnă cuvântul pe care noi nu l-am folosit niciodată. Și multe dintre cuvintele care au urmat ne-au fost străine. Dar destul de repede ne-am prins că are legătură cu clasica rogojină (împletitură de tulpini sau de frunze de rogoz ori de papură, utilizată pentru protecția unor elemente de construcții, a unor instalații, sau pentru așternut pe jos, pentru decorațiuni interioare. Sursa DEX online).

Ne-am continuat plimbarea mândri de faptul că am învățat ceva nou și din când în când ambii am repetat denumirea monumentului, de teamă să nu uităm localitatea din care provine. Din acel moment clădirea a însemnat pentru noi ceva mai mult. Acum știm că se află lângă o bisericuță, îi cunoaștem originea și mai mult decât atât știm că pietrele așezate pe post de prime trepte se mișcă și urcarea e o adevărată experiență.    

Piua cu ciocane și văiagă din loc. Jieț, jud. Hunedoara ne-a dat bătăi de cap. În mod evident nu am știut că piua este o instalație folosită pentru împâslirea țesăturilor de lână prin frecarea și presarea lor între doi cilindri rotitori și prin lovirea lor cu ciocane de lemn într-un mediu cald și umed. Dar, după un research rapid, am aflat toate aceste detalii din DEX.

Accesul la acest monument se face trecând pârâul peste un poduleț de lemn, pod care se află chiar lângă un pom cu cinci tulpini. Și de obicei aici își petrece timpul și un măgăruș simpatic.

Tot din DEX am aflat că Dârsta cu 2 valuri și 2 vâltori din loc. Nistorești, jud. Vrancea este tot un fel de piuă rudimentară acționată de o apă curgătoare, în care se bat, de către vâltoarea apei sau cu ajutorul unor ciocane de lemn, dimia și postavul. Da. O grămadă de cuvinte noi (sau mai bine spus vechi dar noi pentru mine). Dar faptul că le repetăm de fiecare dată ne ajută să le păstrăm vii, cel puțin în memorie.  

Îmi place la nebunie să trec podulețele de lemn peste pârâu. Cine vrea să ajungă la Dârstă trebuie să treacă un astfel de poduleț cu balustradă și neapărat trebuie să admire mini barajul format.  

Troița pictată pe zidărie de cărămidă din loc. Rășinari, jud. Sibiu e deosebită. Căsuța care o găzduiește e albastră și se află la răscruce de drumuri. Sunt sigură că multe persoane s-au murdărit de vopsea atingând-o. Recunosc, nici eu nu m-am putut abține.

Teascul de boștină din loc. Sebeșul de Jos, jud. Sibiu este monumentul cel mai recent învățat și cel care ne-a trimis din nou la DEX. Nici tu nu ști ce reprezintă o boștină? Ei bine boștina este ceea ce rămâne din fagurele fiert, după ce s-au scos mierea și ceara. Cuvântul ăsta îmi dă bătăi de cap. Trebuie să-l repet ca să-l pot reține.

Teascul de in din loc. Cristian, jud. Brașov e situat tocmai în cealaltă parte a Muzeului. Acesta a fost al doilea obiectiv învățat și extrem de ușor de reținut. Noi am învățat monumentele aleatoriu dar mărturisesc că în acest articol le prezint în ordinea traseului (aceasta este și ordinea în care le repetăm), deci pot fi ușor identificate.

Moara cu 3 roți orizontale (ciuturi) din loc. Arcani, jud. Gorj, pentru prelucrarea cerealelor, este preferata mea. Nu pentru că fiind vegan ador cerealele ci pentru că se află deasupra pârâului, pentru că scările par șubrede dar de fapt sunt foarte rezistente, pentru că se vede prin podină, pentru că striațiile lemnului mă fac să-mi plimb degetele pe el și pentru că băncuța e foarte confortabilă.  

Acesta este locul unde de obicei mă odihnesc și îl privesc pe Lucky cum bea apă din pârâu.

Sunt curioasă câți dintre vizitatori se pot lăuda cu asemenea cunoștințe. Poate doar muzeografii sau ceilalți angajați ai muzeului, în mare parte pensionari care au ales să-și petreacă timpul liber aici.

Te provoc să înveți și tu denumirile monumentelor din Muzeu. Dacă am numărat bine sunt în jur de 200. Dar într-un an sau doi, cu recapitulările de rigoare, putem deveni adevărați ghizi turistici. De multe ori îi spun soțului meu că o să opresc pe cineva din Muzeu și o să întreb unde se află Piua cu ciocane și văiagă din loc. Jieț, jud. Hunedoara și când evident acea persoană nu va ști să-mi răspundă atunci o să-i explic eu ce reprezintă și unde să o găsească, doar așa să mă amuz. Doar e un monument important și nu trebuie ratat.

Cu toate acestea mai sunt multe de reținut. Încă nici nu am ajuns să cunoaștem denumirea pontonului unde se pozează toată lumea, nu a venit rândul casei care nu se poate fotografia fără o bancnotă de 10 lei sau morilor de vânt care au devenit un fel de emblemă a Muzeului ASTRA. Dar poate la următoarea vizită ne vom opri să studiem una dintre ele.

Programul de vizitare al Muzeului în aer liber din Dumbrava Sibiului este de luni – duminică, de la 10:00 – 18:00 în perioada de iarnă și de la 08:00 – 20:00 în perioada de vară. Prețul unui bilet pentru adulți este de 25 lei, pentru elevi, pensionari și grupuri tarifele sunt mai reduse, însă vând un pont: abonamentul anual este mult mai rentabil.

Muzeul ASTRA, notat cu trei stele în ediția tipărită a Ghidului Michelin, găzduiește multe evenimente și mereu are ceva nou de oferit. Recunosc, nouă ne place să vizităm Muzeul în timpul săptămânii când sunt mai puțini turiști însă e minunat oricând. Și vara și iarna. Și cui i se pare prea obositoare o plimbare la pas, spun doar că Muzeul se poate vizita cu trăsura sau se pot închiria de la intrare trotinete sau triciclete electrice de la cei care promit numai Fun & Adventure.