Intime Gânduri

Mi-e foame. Deschid frigiderul și analizez caserola cu ciuperci. Observ că pe suprafața lor au apărut pete maronii și pe ici pe colo puțin mucegai. N-am ce face așa că pun totul în coșul de gunoi.

Nu-mi place să arunc mâncare. Mă gândesc la persoanele care nu au ce mânca, la copiii aceia a căror burți sunt lipite de spate, la cei ce-și drămuiesc fiecare bucățică de pâine și nu pot să nu mă simt vinovată că eu mă lipsesc cu atâta ușurință de un aliment care ar putea salva un om de la înfometare.

E adevărat, în articolul „Vegan pentru TOTdeauna” nu am dezvoltat acest subiect însă vreau să-l completez acum spunând că foametea la nivel global poate fi combătută prin adoptarea unui stil de viață vegan. Din moment ce 40% din totalul recoltelor de cereale sunt utilizate pentru hrănirea animalelor crescute pentru carne și nu devin hrană directă pentru oameni este evident că vorbim despre o risipă totală a resurselor naturale.

Într-un raport din anul 2010 (pe care îl poți studia în întregime aici), semnat printre alții de Edgar G. Hertwich, ONU a concluzionat că pentru a combate încălzirea globală, dezastrele ecologice, epuizarea combustibililor și foametea la nivel global, având în vedere creșterea populației, oamenii și statele trebuie să treacă la o dietă vegană.

Stau în picioare în fața frigiderului și îmi amintesc de poveștile bunicii mele. Nu a dus o viață ușoară, copilăria fiind trăită în sărăcie. Însă din perioada în care nu prea avea ce pune pe masă bunica a reținut bucuria tinereții și o rețetă delicioasă: faimoasele plăcinte cu cartofi.

Mi-e dor de bunica așa că în amintirea ei decid să gătesc rețeta care îmi aduce cel mai tare aminte de ea și care culmea e și vegană. Am toate ingredientele așa că mă apuc cu spor de bucătărit.  

Plăcinte cu cartofi

Ingredinete pentru 16 bucăți:

• 6 cartofi
• 500 gr făină
• 2 linguri sare
• 25 ml ulei de măsline
• 350 ml apă călduță
• 250 gr brânză de migdale
• Ulei pentru prăjit

Mod de preparare:

Cartofii se curăță, se taie bucăți și se pun la fiert cu 1 lingură sare, după care se zdrobesc și se fac piure. Făina, sarea, uleiul de măsline și apa călduță se amestecă și se frământă.  În aluat se incorporează piureul și se mai frământă până la omogenizare. Aluatul se împarte prin înjumătățiri în 16 bile.

 Bila de aluat se întinde cu mâna pe blatul tapetat cu făină. Peste aluat se întinde o lingură din restul de piure și o linguriță din brânzica de migdale (recunosc, în rețeta bunicii nu apărea acest ingredient însă eu l-am adăugat pentru un plus de savoare). Plăcinta se închide unind toate părțile spre mijloc pentru a forma din nou o bilă de aluat care se întinde tot cu mâna, ușor pentru a nu se rupe aluatul.

Plăcinta se pune într-o tigaie cu ulei încins și se prăjește pe ambele părți la foc mic.

De obicei nu mănânc prăjeli. Plăcintele cu cartofi sunt excepția pe care mi-o permit de câteva ori pe an. N-am răbdare până ce prima plăcintă se răcește și o mănânc caldă cât timp manevrez tigaia cu o a doua porție pe care o voi devora la fel de repede. E delicioasă. Zâmbesc și mă declar fericită.

Imaginea de referință îmi aparține.