Intime Gânduri

Corina Marinescu
Realitate virtuală condimentată cu vertij și tratată cu detox digital

Realitate virtuală condimentată cu vertij și tratată cu detox digital

Timp de citire: 4 minute

Mereu mi-am dorit să mă pierd printr-un labirint și cum nu am unul la îndemână și soțul meu refuză să-mi construiască unul, am ales să mă folosesc de tehnologia disponibilă pentru a-mi îndeplinii dorința. Așa se face că purtând niște ochelari speciali mi-am aruncat mintea în realitatea virtuală sperând ca simularea să-mi creeze impresia că mă aflu în mijlocul unui labirint autentic.

Conceptul de realitate virtuală se pare că s-a născut undeva prin anul 1930 însă progresele optice și dezvoltarea dispozitivelor haptice au avut loc mult mai târziu. În prezent se spune că realitatea virtuală își trăiește adolescența și se preconizează că va avea un viitor strălucit în diferite domenii.

Realitatea virtuală a dat o nouă culoare divertismentului însă s-a făcut remarcată peste tot. Remodelează educația și cultura, turismul, shopping-ul și moda, mediul de afaceri, se folosește de către militari în simularea câmpului de luptă iar medicii o utilizează pentru intervenții chirurgicale și pentru tratarea pacienților. Realitatea virtuală schimbă cu adevărat viața.  

Căștile de realitate virtuală în parteneriat cu calculatoarele puternice cu hardware performant duc realitatea imersivă la un nivel înalt, pe când tehnologia Oculus în combinație cu un smartphone bun și sistem Android promite o experiență de realitate virtuală mobilă accesibilă.  

Am ales varianta mai puțin costisitoare și mi-am cumpărat ochelarii pe care i-am considerat cheia spre o nouă lume. Am descărcat mai multe aplicații VR (virtual reality) și m-am înarmat cu entuziasm. Bine-înțeles, primul joc în care am intrat cu dreptul a fost labirintul mult așteptat. Apoi am evadat dintr-o cameră, m-am dat în roller coaster, am făcut cunoștință cu dinozaurii, m-am scufundat în ocean, am atins stelele și m-am plimbat printre planete, am intrat în pielea mult îndrăgitului personaj Pac-Man și am privit Parisul din Turnul Eiffel. Da, am făcut multe activități fără să părăsesc livingul.

Ochelari realitate virtuală

M-am lăsat vrăjită de realitatea virtuală și am uitat că orice lucru vine la pachet cu un dezavantaj. În cazul meu a fost starea de vertij. Receptorii de echilibru de la nivelul urechilor interne au fost complet dezorientați de mișcările neobișnuite ale capului care nu mai era ancorat în realitatea cunoscută și nu au mai acționat în mod egal așa cum o fac de obicei. Știam că răul de mișcare îmi poate strica starea de bine însă o părticică din mine credea că poate evita amețeala. N-am reușit!

M-a luat valul și am uitat că amețesc dacă nu sunt eu la volan și în control asupra propriului corp. Eu nu pot să mă învârt precum o face un copil fericit în iarbă, nu pot să citesc în timp ce altcineva conduce, nu pot să nu amețesc când privesc norii plimbați de vânt. Câteodată am impresia că simt și mișcarea de rotație a pământului în jurul propriei axe atât de amețită sunt.

În urmă cu un an de zile mi-am dorit să zbor cu motoparapanta. Și am zburat. Am zburat fără teamă deasupra casei mele ca să confirm că merită locul I pentru cea mai stilizată grădină și am privit cum oamenii devin precum furnicile și cum orizontul pare tot mai aproape. Am avut încredere deplină în pilot și m-am lăsat purtată de vânt și de emoții. Toată bucuria s-a spulberat când am atins din nou pământul și capul a avut nevoie de vreo oră ca să-și revină. Albă la față și amețită din cale afară le-am povestit zâmbind prietenilor mei experiența inedită pe care am trăit-o. Nu regret nimic dar nici n-aș mai repeta povestea. Nu pentru că nu mi-a plăcut zborul ci pentru că mintea mea încă mai era în aer în timp ce corpul meu se sprijinea de pământ.

Mi-am dat jos ochelarii și am ieșit din realitatea virtuală pentru a da piept cu o realitate pe care nu o puteam evita. Am amețit foarte tare și deși mi-au plăcut aplicațiile care m-au condus în lumi diferite pe care altfel nu le-aș fi putut cunoaște, pot declara cu surle și trâmbițe că realitatea virtuală nu este pentru mine. Voi dărui ochelarii nepoțelului meu în speranța că fascinația lui pentru tehnologie va detrona răul de mișcare și se va putea bucura de ea și de tot ce poate oferi realitatea virtuală. Cred că sunt de modă veche căci mintea mea a fost construită pentru a se delecta cu lumea așa cum este ea. Uneori ies din tipare dar nici chiar așa.  

Trebuie să-mi revin și singurul remediu pe care îl găsesc potrivit este un detox digital. Mă voi deconecta pentru câteva zile de la toate electronicele care mă consumă ca să mă pot reconecta la lumea fizică și la tot ceea ce contează. Dependența de telefonul mobil și de calculator începe să mă obosească și trebuie să învăț să le folosesc cu moderație.

Cum voi pune în practică detoxifierea digitală? Pentru două zile plănuiesc să elimin complet electronicele din viața mea. Acest pas nu va fi dificil pentru că urmează să-mi vizitez părinții și acasă îmi petrec mai mult timp cu familia și cu animalele decât cu fața în ecran. După acest weekend o să-mi șterg din telefon toate aplicațiile de care nu am nevoie și îmi propun să nu folosesc mai mult de o oră pe zi restul rămase. Mă voi uita la mai puține seriale și voi citi mai mult, mă voi juca toată ziua cu cățelul meu, voi petrece mai mult timp în aer liber și nu-mi voi mai căra după mine telefonul peste tot. Plănuiesc să fac mai multă mișcare și de îndată ce se va schimba vremea îmi doresc să stau la bronzat să reproduc bronzul din anul 2008.

Trăiește viața reală și nu te lăsa acaparat de o lume în care nu aparții!

#virtualreality #vertigo #digitaldetox #lifegoals

Imaginile sunt preluate de pe site-ul www.pixabay.com

2 comments found

Leave comment

Your email address will not be published. Required fields are marked with *.