Portretul unei femei fericite este pictat în stil minimalist
Am identificat portretul unei femei fericite. În viziunea mea este pictat în stil minimalist.
Stau în fața raftului cu podoabe și admir lănțișoarele nepurtate, broșele care mi-au găurit bluzele preferate, cerceii pe care urechile mele nu-i mai suportă, brățările și inelele aruncate pe lângă cutiile cu bijuterii.
În timp ce le privesc îmi amintesc textul unui articol citit recent. Se spune că o femeie cu adevărat fericită preferă un stil vestimentar minimalist și poartă puține bijuterii. Fericirea stă în simplitate și în eleganță, iar frumusețea emană din interior.
Concluzionez că mă încadrez în tiparele femeii fericite. Prefer mereu haine clasice, confortabile, în culori neutre, încălțăminte comodă și bijuterii delicate. Alegerile mele spun totul despre personalitatea mea și asta fără să fac referire la articolul „O zi nereușită de shopping” (care poate fi lecturat aici).
Minimalismul este un stil de viață bazat pe funcționalitate, se regăsește în vestimentație, design interior, artă, comportament și emană, prin complexitatea subtilă, rafinament și eleganță.
Așa că nu pot să nu-mi pun următoarele întrebări. Dacă portretul unei femei fericite este pictat în stil minimalist atunci de ce unele femei se împodobesc mai mult decât este cazul? Oare fericirea lor depinde de îmbrăcămintea colorată și bijuteriile care zdrăngănesc la orice mișcare? Ce spun alegerile lor despre personalitatea pe care o ascund în spatele măștii pe care o afișează?
Mă întreb aceste lucruri tocmai acum, când mă pregătesc să merg la shopping și concluzionez că toți suntem diferiți și asta este frumusețea lucrurilor. Așa că mă îmbrac cu o pereche de blugi clasici și pun pe mine o bluză simplă, care se asortează perfect cu ghetele călduroase ce mi-au devenit item-ul vestimentar preferat în sezonul rece.
Aleg să nu mă decorez cu nicio bijuterie și plec la cumpărături, conștientă de faptul că pe lângă mine vor trece, în marile magazine, femei care par că tocmai au coborât de pe podiumurile celebre și cu care nu pare să am nimic în comun. Sunt ok, pentru că sunt fericită. Și poate și ele sunt și gândul acesta mă liniștește.
Mâine o să fac un experiment: mă voi îmbrăca colorat, deloc caracteristic mie și voi evalua ulterior nivelul de fericire. Cum voi măsura fericirea, deși n-am unitate de măsură? În zâmbete și priviri calde.
Așa că, dacă voiai să-mi spui că „Fericirea nu se măsoară, ci se trăiește!”, îți răspund că o trăiesc și o contorizez doar de dragul experimentului! Dar dacă vrei să ridici nivelul meu de fericire care tinde spre infinit, atunci te aștept să-mi fi alături la evenimentul pentru care o să fac o excepție de la minimalismul vestimentar, hotărâtă totuși ca portretul meu să rămână cel al unei femei fericite.
Imaginea de referință este preluată de pe site-ul www.pixabay.com.