LOVEGAN
Ce face un turist înfometat de experiențe culinare deosebite? Dacă se regăsește în Cluj-Napoca alege LOVEGAN. Singurul restaurant cu meniu complet vegan din localitate, creat din dragostea pentru mâncarea delicioasă despre care pofticioșii știu că este gătită cu măiestrie și compasiune.
Am regăsit o oază de liniște, oameni primitori cu care am făcut schimb de impresii, de sfaturi și de rețete și un meniu variat în care mi-am permis să mă pierd minute în șir.
Mi s-a oferit spre degustare Ravioli noricotta si spanac al cărui sos de roșii nu m-a convins. Dar gusturile nu se discută. Apoi am comandat Paste cu trufe, un preparat demențial, care m-a transportat către Roma și care mi-a întreținut obsesia pe care Buddy Veggy Restaurant Cafè mi-a dezvoltat-o și m-am îndulcit cu o băutură dulce, roz, ce conținea un fel de colagen din alge.
Pentru că un singur preparat nu făcea dreptate restaurantului care mi-a oferit diversitate în alegeri, am luat la pachet Arancini, un fel de mâncare la care râvneam încă de la PlantEat din Constanța, a cărui gust nu a dezamăgit deloc. Pentru desert am ales o porție de papanași care a adus mai degrabă cu o prăjitură decât cu clasicul desert, fapt care m-a făcut să sper ca rețeta pe care am împărtășit-o să-i înlocuiască.
Preturile? Puțin piperate însă merită pe deplin. Se achită experiența rară, mâncarea delicioasă și voia bună creionată pe acea muzică ambientală care mi-a pictat, în culori de toamnă, sufletul. Și pentru că mai sunt multe preprarate care mi-au atras atenția, sunt sigură că voi mai reveni la restaurantul LOVEGAN însoțită de cei dragi.
Pentru ca experiența să fie completă, am vizitat Muzeul de artă modernă Steampunk Transylvania care m-a condus pe o altă lume, mi-a permis să experimentez trăiri deosebite, să-mi îndeplinesc unele dorințe și să redevin, măcar pentru o oră, din nou copil.
Întreaga zi, în care am străbătut singură străzile unui oraș vecin, m-a purtat în trecut. Nu chiar până în epoca victoriană ci pe panta melancoliei și a amintirilor. Mi-a plăcut și, într-un fel, chiar mi-a fost dor.
Imaginea de referință și fotografiile din articol îmi aparțin. Atunci când cuvintele nu sunt suficiente, imaginile vorbesc.