Intime Gânduri

Corina Marinescu
Evoluția spirituală a sufletului

Evoluția spirituală a sufletului

Timp de citire: 2 minute

Inspir adânc aerul curat al dimineții și pășesc desculță pe iarba udă. Închid ochii, mă las îmbrățișată de soare și mângâiată de adierile de vânt. Ascult cântecul melodios al păsărilor, foșnetul frunzelor aflate la început de toamnă, zumzetul micilor insecte și simt iubirea pe care mi-o transmite cățelul meu când se alintă pe lângă mine. Mă simt conectată cu natura și trebuie să-i mulțumesc pentru asta.

Îmi imaginez cum rădăcinile copacilor se unduiesc prin pământ și-și croiesc drum în adâncime și dintr-o dată vibrez în ritmul mișcărilor plăcilor tectonice. Parcă simt mirosul înțepător și aspru al spațiului cosmic și văd întreaga galaxie. Timpul nu mai există, mă pierd în infinit și devin una cu universul.

Zgomotele realității terestre mă deconectează. Aud claxoane de mașini și văd poluare, simt valuri de stres și nemulțumire venind din toate direcțiile și în fața mea stă neclintită fantoma prezentului nostru. În minte îmi vin imagini tulburătoare, statistici dure și previziuni cutremurătoare. Sunt nervoasă și mă cuprinde o stare de revoltă.

Cunosc vinovatul care distruge planeta și care omoară ființele pe care ar trebui să le protejeze dar nu-l pot opri și mă simt neputincioasă. Știu că ar trebui să-l compătimesc și să-i transmit iubire dar nu mă simt capabilă de așa ceva. Iubesc natura și animalele mai mult decât aș putea iubi vreodată omul care sufocă pământul și care se declară mai presus de cele mai nobile ființe.

Și eu sunt om și câteodată mă disprețuiesc pentru asta. Dar încerc să-mi trăiesc viața cu respect și compasiune. Militez pentru binele personal și pentru cel colectiv, pentru schimbarea mentalității, pentru protejarea animalelor și pentru respectarea planetei și îmi doresc crearea unei realități demne de darurile cu care am fost înzestrați.

Sunt acuzată de naivitate de cei cu adevărat naivi, de aceia care nu-și înțeleg rostul în această viață, care se complac, care nu-și pun întrebări și nu primesc răspunsuri, de cei care nu tind la o evoluție spirituală a sufletului. Primesc privirile ciudate, comentariile și apărările fără susținere gândindu-mă că poate ceva din ceea ce am transmis se va atașa de mintea celui pe care vreau să-l ajut pentru ca el, la rândul lui, să-i protejeze pe cei de care-mi pasă cu adevărat.

Persoanelor lipsite de compasiune le doresc înălțarea conștiinței, celor care nu vor să vadă realitatea în care trăiesc le doresc să aibă puterea să dea la o parte vălul ignoranței, omului care crede că universul se rotește în jurul lui îi doresc să se dezbrace de ego și să renunțe la individualism, celui ancorat în micile plăceri ale vieții îi doresc să cunoască adevărata fericire.

Iar ființei care se simte singură împotriva tuturor o asigur că faptele bune nu rămân neprețuite și că merită să lupte pentru o viață cu adevărat frumoasă. Schimbarea stă în mâinile noastre și are multe ramificații. Fiecare gând contează și fiecare gest. Acțiunile sunt individuale însă efectele sunt colective.

Imaginea de referință este preluată de pe site-ul www.pixabay.com.

4810cookie-checkEvoluția spirituală a sufletului

2 comments found

  1. ” Cel ce ştie să pronunţe cuvinte care inspiră, care dau viaţă, posedă, prin gura lui, o baghetă magică; el nu rosteşte niciodată degeaba acele cuvinte. Căci, întotdeauna în Natură, unul dintre cele patru elemente, pământ, apă, aer şi foc este prezent, atent, aşteptând să îmbrace tot ceea ce omul a exprimat. Se poate ca realizarea să se producă foarte departe de cel care a dat germenii, dar fiţi convinşi că ea se produce întotdeauna. La fel cum vântul poartă seminţele şi le seamănă în depărtare, tot aşa cuvintele voastre frumoase îşi vor lua zborul şi vor produce, departe de ochii voştrii, rezultate frumoase. ” Omraam Mikhael Aivanhov

Comments are closed.