Intime Gânduri

Totul ar fi altfel dacă aş putea da timpul înapoi. Dar cum nu pot să rescriu istoria rămân cufundată într-o tristeţe din care nu pot ieşi oricât de aprig m-aş lupta cu mine însămi. Viaţa îmi pare uneori o scenă pe care dansez în sincron cu temerile, cu remuşcările şi cu gândurile obsesive care nu mă lasă să visez plăcut noaptea. De fapt performez singură, în faţa unui public care nu-mi cunoaşte straturile fiinţei şi care nu mă aplaudă când se trage cortina. Îmi joc tragedia pe care nu o înţelege nimeni, uneori cu zâmbetul pe buze şi alteori plângând.

Nu am mai plâns pentru suferinţa mea de peste un deceniu. Am lăsat să-mi curgă din ochi doar lacrimi de fericire, lacrimi de simpatie şi lacrimi actoriceşti. Adevăratele mele lacrimi au devenit lacrimi de cristal şi n-au mai putut să curgă nici măcar atunci când ar fi trebuit. Dar acum, când mă regăsesc din nou în faţa celor mai dureroase timpuri, îmi pare că nu-mi mai pot opri lacrimile care mi se preling pe sufletul inundat de amărăciune. Simt că mă înec într-un ocean infinit, creat din amintiri neplăcute şi păreri de rău.

Scriam cândva că nu am multe regrete. Acum însă simt că am prea multe. Regret ce am făcut în aceeaşi măsură în care regret ceea ce nu am făcut sau ceea ce nu am făcut la timp şi toate acestea mă macină pe dinăuntru.

Dacă aş putea da timpul înapoi aş evita greşelile, aş curma suferinţa care mă apasă acum atât de tare şi aş creiona o realitate mai bună. Dar nu pot călători în timp şi lucrul acesta mă doboară. Îngenunchez în faţa greşelilor mele şi plâng. Doar atât mi-a mai rămas. Dar ştiu că o să mă ridic şi voi fi din nou puternică. Nimic nu ţine o veşnicie. Nici momentele frumoase şi nici cele triste. Am învăţat acest lucru ascultând versurile unei melodii scrise parcă special pentru mine.  

În timp ce inima mea se vindecă şi mintea începe să se obişnuiască cu noua realitate, învăţ cum să devin din nou fericită. Voi atinge din nou culmile fericirii, pentru ca mai apoi să cad într-o altă prăpastie din care va trebui să mă ridic şi tot aşa. Trăiesc într-un cerc vicios ale cărui reguli abia acum încep să le cunosc mai bine.  

Imaginea de referință este preluată de pe site-ul www.pixabay.com şi prelucrată de mine în Picsart.