Unde depozitează corpul emoțiile?
Mereu m-am întrebat unde depozitează corpul emoțiile. De ce le captează și nu le lasă să plutească în vânt și, dacă tot le păstrează, ce face cu ele și pentru cât timp le găzduiește?
Maxilar = furie reprimată și lucruri nespuse
E clar că pe bunica nu a durut-o niciodată maxilarul. Obișnuia să-și exprime furia într-un mod aproape teatral și nu lăsa niciodată lucruri nespuse. „Mânce-vă rușinea de obraz”!
Așa că, orice încleștare a maxilarului trebuie tratată cu o sesiune de comunicare. Lucrurile nespuse dor mai tare decât orice cuvânt rostit, ele macină sufletul și afectează corpul. Iar furia reprimată tinde să explodeze fix când s-a umplut paharul care, atenție, are gradație diferită la fiecare persoană în parte.
Gât = adevăr suprimat și conflict interior
Prefer să mă doară orice altceva decât gâtul. Interior sau exterior? Ambele variante mă nefericesc, așa cum ambele variante mă mulțumesc atunci când mi se spală autoturismul. Sunt o ființă căreia îi place să se exprime, așa că nu accept suprimarea adevărului, indiferent de cine se va simți ofensat în urma-i.
Aleg să nu port conflicte interioare, deși înăuntrul meu se zbat câteva ranchiuni de care parcă nu mă pot încă despărți, dar îmi promit că o să mai lucrez la acest aspect, măcar de teama unei dureri în gât.
Umeri = povara responsabilităților și a stresului
Ce bine că fac exerciții și masaj săptămânal și-mi respect trupul, acest minunat amfitrion al ființei mele. Evident, uneori simt povara responsabilităților și mă vizualizez un Atlas cărând pământul în spate, dar știu că stresul nu este afecțiunea de care sufăr.
Mă scutur de energiile dăunătoare, îmi îndrept spatele și umerii și pășesc cu încredere înainte.
Piept = întristare și tristețe neexprimată
Oare persoanele care suferă un infarct miocardic au experimentat o perioadă de întristare sau au acumulat o tristețe neexprimată până la evenimentul medical? S-ar înțelege. Creierul gândește rațional, inima se exprimă emoțional.
Orice întristare se resimte la nivelul inimii. Simptomele includ dureri toracice intense, presiune și iradiere spre alte zone ale corpului, cum ar fi brațe, gât, spate, mandibulă și abdomen. Concluzia? Emoțiile sunt intercalate, însă orice nod marinăresc poate fi desfăcut.
Stomac = anxietate și traumă emoțională
În ultima perioadă am resimțit dureri puternice de stomac, așa că m-am adresat unui medic gastroenterolog care m-a diagnosticat cu o minunată gastrită pe fond de stres, lucru care mi-a confirmat anxietatea pe care o resimt. Anxietatea și trauma emoțională, odată pătrunse în organismul uman, se așază unde se simt cel mai bine și, după ce se adună, eliberează efecte secundare. Stomacul este locul preferat de aceste stări, iar eu am resimțit consecințele propriilor trăiri.
Lombar = frica de instabilitate și de incertitudine
Durerile mele lombare au apărut în perioadele în care mă temeam de instabilitate și de incertitudine și au dispărut cu fizioterapie, realizând totodată că ador surprizele vieții, bune sau rele, care mă țin departe de monotonia în care uneori mă scufund.
Ador să mă pierd într-un oraș necunoscut atunci când pică GPS-ul, așa cum iubesc să mă pierd ore în șir deasupra tastaturii. Nu mă mai tem de instabilitate, căci am învățat să-mi țin echilibrul, stând pe vârful unui singur picior și accept incertitudinea ca pe un mister ce se vrea dezlegat.
Șolduri = durere nerezolvată și emoții reprimate
Ce dureri nerezolvate și câte emoții reprimate au persoanele care au suferit operații de înlocuiri a șoldului? Și oare aceste probleme de sănătate puteau fi evitate dacă chinurile fizice sau psihice și-ar fi găsit rezolvare imediată?
Durerea este normală, însă orice durere trebuie să fie tratată. Atunci când aceasta persistă o perioadă mai lungă va deteriora calitatea vieții, acest deznodământ nefiind dorit de nicio persoană care se dorește a fi mereu sănătoasă. Suprimând conștient sentimente, dorințe sau gânduri neplăcute dăm naștere unor repercusiuni nedorite, de asemenea greu de tratat ulterior.
Mâini = probleme ale controlului
Nimănui nu-i place să-și piardă controlul. Pierderea controlului fizic se manifestă prin lipsa coordonării musculare, pe când pierderea controlului emoțional este legată de frica de incertitudine. Ambele probleme ale controlului se răsfrâng asupra mâinilor, aceste indicative ale trupurilor fragile. Și dacă se întâmplă ocazional, trebuie să înțelegem că nimic nu este pierdut de tot, căci odată estompat, controlul se poate recupera.
Genunchi = rezistență la schimbare și progres
Mama prietenei mele și-a făcut recent ITP-ul. Nu, nu la mașină, la corp. Așa se amuză ea pe seama operațiilor la genunchi, un mod simpatic de a privi ceva nu tocmai plăcut. Când am aflat că rezistența la schimbare și progres afectează sănătatea genunchilor m-am gândit la vecina mea care nu-i permite fiicei să spargă pereții casei, să înlocuiască mobila de bucătărie și să-și îndeplinească, în acest fel, o dorință în stilul HGTV.
De când și-a recuperat mobilitatea genunchilor cred eu că-și va revizui și viziunea asupra imobilului, iar prietena mea se va putea duce la cumpărături de materiale de construcție, fiindcă e mult mai lejer să schimbi mentalitatea decât să apelezi la chirurgie, nu?
Glezne = inflexibilitate și vină
Dacă discutăm în continuare despre articulații aflăm că problemele gleznelor dezvăluie inflexibilitate și vină. Dincolo de subiectul locomotor se regăsesc tot alegerile noastre și felul în care sunt privite episoadele vieții. Acumularea regretelor compune vina, iar surplusul de energie negativă se răzvrătește și alege să se manifeste cum nimeni nu-și dorește. Ce bine că n-am regrete!
Imaginea de referință și fotografia-text din articol sunt preluate de pe https://pixabay.com/ro/ și modificate în PicsArt.
