Trandafirii sunt pentru cei …
Presupun că toată lumea a vizionat filmul din două părți „Trandafirii sunt pentru cei bogați”, lansat în anul 1987, deci la un an după ce am apărut eu pe lume. Iar cine nu l-a urmărit și iubește producțiile vechi să o facă.
Relatarea de astăzi își are originile în copilărie, ca orice poveste care formează și definește caracterul. Mama, căci de la ea pornește totul, ființa cea mai delicată pe care o cunosc, adoră atât trandafirii, cât și filmul la care am făcut referire. Dacă aș avea 100 lei pentru fiecare moment când a folosit zicala ce provinde din titlu, aş fi bogată. Dar bogată sunt deja, căci sunt înconjurată de cei dragi, iar în grădina din față număr fix 13 tufe de trandafiri. Ce pot să mai vreau de la viață?
Am ajutat-o pe mama să toaleteze grădina cu flori, pomi, tufe și buruieni. Nimic nu se rupe când e înverzit, nimic nu se îndreaptă, fiecare plantă are ordinea ei în grădina noastră de tip englezesc. Unii ar spune că e haotică, noi vedem o dezordine ordonată în stil propriu. Avem flori de la prietene, vecine și rude, ce au decorat petecul de pământ de câteva decenii deja, astfel că, în acest moment, o reorganizare, fără o serioasă tăiere a capetelor, pare imposibilă.
Revenind la curățenia de toamnă și la minunații noștri trandafiri. În timp ce tundeam tufele, ba cu foarfeca, ba cu fierăstrăul, m-am înțepat în spinii florilor pe care le înfrumusețam. S-a lăsat cu durere, a curs sânge, grădina s-a pictat cu roșu.
„-Mama, de ce avem așa de mulți trandafiri?
–Trandafirii sunt pentru cei bogați, mi-a răspuns ea mândră de colecția ei.
–Dar ști de ce sunt pentru cei bogați?
–De ce?
–Pentru că doar ei îşi permit să-și angajeze un grădinar care să se înțepe tunzându-i, am adăugat eu, în timp ce observam sângele uscat pe pielea mea crăpată”.
Așa că da, trandafirii or fi ei pentru cei bogați, dar eu ador zambilele.
Imaginea de referință este preluată de pe www.pixabay.com.