Recomandare literară: 5 cărți care îmi plac - Intime Gânduri

Intime Gânduri

Corina Marinescu
Recomandare literară: 5 cărți care îmi plac

Recomandare literară: 5 cărți care îmi plac

Timp de citire: 4 minute

În ultima perioadă m-am cufundat în lectură. Dintre toate cărțile citite am ales 5 care să reprezinte cu succes o recomandare literară de excepție. Descoperă care sunt cele 5 cărți care îmi plac şi motivele pentru care le ador.

“Mănâncă, roagă-te, iubeşte” de Elizabeth Gilbert

“Mănâncă, roagă-te, iubeşte” de Elizabeth Gilbert

Antonela Sofia Barbu m-a întrebat, în cadrul interviului acordat pentru emisiunea ei de la radio, care este cartea pe care aş lua-o cu mine pe o insulă pustie. Am răspuns atunci că aş lua cu mine un jurnal cu pagini goale pe care să le umplu cu propriile-mi trăiri.
În completarea răspunsului meu uşor evaziv spun acum că “Mănâncă, roagă-te, iubeşte” este cartea pe care aş lua-o cu mine în orice călătorie, nu doar pentru că este extrem de potrivită ci pentru că este cartea care, clişeu sau nu, m-a ajutat să mă redescopăr şi m-a inspirat să scriu.
“Concluzionez că vreau să mă regăsesc şi cea mai bună cale consider că este scormonirea printre amintiri şi dezbaterea dorințelor. Nu voi călători prin Italia, India sau Indonezia, aşa cum a făcut Elizabeth Gilbert, însă voi străbate o întreagă viață şi aceasta este călătoria pe care trebuie să o parcurg.”, am scris în primul capitol din cartea mea de debut intitulată “Jurnal de Amintiri”.

“Fata pe care ai lăsat-o în urmă” de Jojo Moyes

“Fata pe care ai lăsat-o în urmă” de Jojo Moyes

Dacă nu am studiat îndeajuns trecutul, mai mult sau mai puțin îndepărtat, iată că acum descopăr, în romanele cu ficțiune istorică, perioade de timp în care nu mi-aş fi dorit neapărat să trăiesc. Aşa că, trebuie să spun, sunt dublu recunoscătoare pentru viața pe care o am şi port un respect deosebit celor care au făcut față unei altfel de vieți dar nu şi-au pierdut esența.
Cu toate acestea, din trecutul tumultuous vin şi cele mai frumoase poveşti de dragoste, amintirile de colecție, operele de artă.
Şi cum portretul care a dat numele cărţii şi care reprezintă pârghia dintre trecut şi prezent, a fascinat până şi cititorul din mine, nu pot să nu mă gândesc la tablourile semnate de tatăl meu, care vor trece proba timpului şi vor încânta suflete sensibile, familiare sau străine.

“Cum să opreşti timpul” de Matt Haig

“Cum să opreşti timpul” de Matt Haig

Din moment ce unul dintre filmele mele preferate este “The Age of Adaline”, nu este de mirare că un roman ce trateaza nemurirea se regăseşte printre cărțile mele preferate.
Nu cred că există om care să nu se fi gândit la o viață fără moarte. Doar că, dacă aş avea de ales, vârsta la care mi-aş fi dorit să opresc sau să încetinesc îmbatrânirea ar fi fost pe la 28 de ani, în mod sigur nu la 41.
Acest volum m-a pus pe gânduri. Dacă aş putea trăi zeci de vieți cu condiția să nu mă îndrăgostesc niciodată aş putea să fac această alegere? Mă grăbesc să răspund şi spun că nu. Viața este despre iubire. O viață fără cei dragi nu ar fi o viață fericită şi cum încă n-am învățat să opresc la propriu timpul, tot ce pot spune este carpe diem.
“Cum să opreşti timpul” sublinează importanța trăirii momentului. O regulă de aur pe care o cunosc foarte bine şi totuşi, de cele mai multe ori, o ignor.

“Origini” de Dan Brown

“Origini” de Dan Brown

Pentru că în secret sunt o adeptă a teoriilor conspiraționiste, cartea aceasta mi-a picat în brațe tocmai la momentul potrivit. Şi după ce am citit primele pagini ale volumului, am devenit extrem de curioasă să aflu ce secret va fi dezvăluit, ce invenție va schimba fața ştiinței pentru totdeauna şi care sunt răspunsurile la întrebările “De unde venim?” şi “Unde ne ducem?”.
Romanul m-a făcut să mă simt ca un adevărat turist din moment ce m-a familiarizat cu Muzeul Guggenheim din Bilbao, m-a plimbat prin Madrid şi Barcelona şi mi-a creat senzația că sunt în interiorul celebrei catedrale Sagrada Familia.
În acelaşi timp am devenit un mic detectiv încercând să descopăr cine se face vinovat de asasinat, mai ales când printre suspecți sunt membrii familiei regale a Spaniei, secte religioase, extremişti, terorişti şi chiar Biserica Catolică.
Romanul pătrunde în lumea artei, se întrepătrunde cu simbolistica, arhitectura, ştiința şi tehnologia, implică forțe politice şi ecleziastice, iar concluzia pe care o descoperim impune o necesară introspecție când realizăm că am asistat la naşterea celui de-al şaptelea regn.

“Soția secretă” de Gill Paul

“Soția secretă” de Gill Paul

Autoarea a început a scrie un roman extrem de bine documentat şi a alterat istoria pentru a răspunde la întrebarea “Cum ar fi fost dacă?”. În volum a descris cum ar fi arătat, în viziunea ei, povestea de dragoste dintre Marea Ducesă Tatiana Romanov şi ofițerul de cavalerie Dimitri Iacovlevici Malama, dacă ambii ar fi supraviețuit.
Romanul, care m-a ținut cu sufletul la gură până la ultima pagină, a dat astfel viață unei poveşti de dragoste care îmi doresc din tot sufletul să fi fost adevărată.
De ce mi-a plăcut? Pentru că în romanul “Soția secretă”, după cum a evidențiat Dinah Jefferies, narațiunea prezentă aruncă un con de lumină asupra poveştii din trecut, exact cum am făcut şi eu în “Scrisoarea domnişoarei S.”, aşa că volumul mi-a fost extrem de familiar.

Cuvinte de final

Cititorul din mine ştie că va mai lectura multe  volume interesante în decursul anilor care vor urma, pe când autoarea speră ca măcar o singură persoană să adauge o carte semnată de mine în lista cărților preferate.

Imaginea de referință este preluată pe pe site-ul www.pixabay.com, iar cele din articol reprezintă coperțile cărților a căror lecturare o recomand.

Leave comment

Your email address will not be published. Required fields are marked with *.