Puseu creativ versus blocaj scriitoricesc
În timp ce sufletul mă poartă printr-un amalgam de sentimente, mintea jonglează între două stări antitetice: puseu creativ versus blocaj scriitoricesc. Se întâmplă fie să mă regăsesc îmbrățișată de muze care se transpun parcă singure în artă, fie să trăiesc un adevărat boicot al ideilor demne de a fi așternute pe tastatură.
Dansul oscilant al celor două stări mă încarcă și mă amețește în același timp, dar niciodată nu mă dezamăgește. Puseul creativ îmi permite să mă exprim așa cum știu să o fac cel mai bine: prin artă, sub toate formele ei. Iar blocajul îmi îngăduie să trăiesc episoadele vieții, la intensitatea potrivită, fără să simt nevoia de a le împărtășii. Din fericire, sunt invitată la dans, alternativ, de ambele stări care mă hrănesc. Și dansez, pe muzica pe care vibrez cel mai bine, melodii mai scurte sau mai lungi.
Dar atunci când cititorii solicită articole noi, cum să le destăinui că firul creativ curge către o artă la care încă nu au acces sau se poate să fie întrerupt de un blocaj scriitoricesc care îmi permite să colecționez momente? Devoratorul de artă cere mereu opere noi și, de cele mai multe ori, într-un ritm pe care nu îl poate susține orice creator. M-am resemnat cu ideea că mă voi dezvălui în propriul timp și spațiu.
În înaltul creativ sau în hăul neguros al blocajului, râul imaginației curge neîntrerupt, neexistând, în acest univers, noțiunea de pană de idei. Eu sunt creatorul, tot eu sunt și creația. Respect fiecare etapă care mă compune pentru ca să apreciez, la adevărata ei valoare, forma mea finală. Așa că opera de artă, dar și lipsa ei uneori, trebuie supuse aceluiași tratament. Aud ropote de aplauze pentru ambele stări care mă îmbrățișează și realizez că sunt regizorul care le-a pus în scenă și spectatorul care le aplaudă.
Imaginea de referință este preluată de pe site-ul www.pixabay.com