Intime Gânduri

Manifestarea intenției duce la materializarea ei. Cunoscând această regulă de aur, am vizualizat dorința intitulată „Excursie circuit Italia” de mai multe ori. Am creionat un traseu, în funcție de obiectivele turistice pe care mi-am dorit să le vizitez, am stabilit distanțele rutiere și orele necesare deplasării și deja mă vedeam călătorind.

Însă abia după ce avioanele mi-au arătat că nu zboară fără mine am îndrăznit să deturnez planurile inițiale ale soțului meu și să pun în aplicare proiectul meu. Rotițele s-au învârtit la turație maximă și, în decurs de câteva zile, totul a fost stabilit cu exactitate. Înarmați cu voie bună, snacksuri cât pentru o săptămână și cu o hartă personalizată, selectivă și extrem de simpatică, am pornit la drum. De această dată cu mașina, pentru că încrederea în aparatele de zbor încă șubreda.

Excursie circuit Italia: Sibiu-Venetia-Verona-Pisa-Castello del Boccale (Livorno-Toscana)-Roma-Castello di Brolio (Siena-Chianti-Toscana)-Ljubljana-Timisoara-Sibiu.

Drumul de noapte a fost obositor, însă descoperirea locurilor noi și ciocolata cu cafea ne-a menținut alerți. Am ajuns în Veneția mai devreme decât am anticipat și încă de la prima oprire, neprogramată dar total necesară pentru siguranța la volan, am auzit vorbindu-se a noastră limbă română. Și urma să o auzim peste tot, fără nicio excepție. Ce-i drept, am avut puține emoții în Ljubljana, însă nici acolo poporul român nu s-a dezmințit. Dacă n-ar fi fost orele ușor cam multe de condus, aș fi putut jura că toată excursia circuit s-a întâmplat pe plaiurile mioritice.

Veneția este superbă! Arhitectura, canalele, apa, toate ne-au fascinat. Dacă la începutul excursiei soțul meu privea reticent Veneția, trebuie să spun că a sfârșit prin a o declara preferata lui. Abonamentul pentru barcă-autobuz s-a dovedit a fi cea mai bună investiție și cel mai bun mod de deplasare. Am străbătut insula atât la pas, pierzându-ne printre străduțele înguste și poposind pe podurile romantice, dar am și înconjurat-o pe apă. N-am ratat nici plimbarea cu gondola și nici ocazia de a privi piața San Marco de la înălțime, din Bazilica sfântului cu același nume.

S-a nimerit să prindem ultimele două zile ale Carnavalului, astfel că întreaga insulă era animată de personaje surprinzătoare. Am încercat să captez cu aparatul de fotografiat privirea celor de dincolo de măști și am trăit emoția alături de ei. Veneția în perioada Carnavalului anual este o experiență cu totul deosebită.

În urmă cu doi ani am vizitat Palatul Peleș și, intrând în încăperea decorată cu sticlă venețiană, am îndrăznit să afirm că e cam urâțică. Certată de doamna ce veghea cu dedicație acel spațiu straniu pentru mine, mi-am propus să ajung cândva în locul de unde provenea acea sticlă pe care, în ignoranța mea, am jignit-o, doar pentru a-mi răscumpăra greșeala. Și exact asta am făcut.

De la F. Nove am luat barca-autobuz spre Murano. Ne-am plimbat pe insulă și, pe lângă faptul că i-am admirat frumusețea și liniștea, am achiziționat piese create din faimoasa sticlă italiană. Deși majoritatea semănau cu învechiții peștișori care obișnuiau să fie plasați pe anticele televizoare, am găsit și obiecte spectaculoase care acum ne decorează locuința. Demonstrația talentului la care am asistat la fabrica de sticlă mi-a amintit de compania din localitatea mea natală care ar fi putut și ea să se reinventeze în același mod.

Mi-ar fi plăcut să fi dedicat mai mult timp pentru Verona, însă am reușit să vizităm Casa Julietei și celebrul balcon de unde se presupune că ar fi fost rostite cuvintele din piesa lui Shakespeare. Al meu Romeo nu mi-a făcut vreo declarație de dragoste dar m-a fotografiat cum admiram mulțimea și a fost suficient. Și da, pentru că toți turiști stau la coadă să-i atingă sânii statuii din curtea muzeului, ne-am comportat ca adevărați turiști și, în timp ce am respectat tradiția, ne-am pus o dorință.

Turnul din Pisa s-a dovedit a fi o adevărată surpriză. Nu știam că se poate urca până sus, dar ne-am încumetat. Am numărat treptele, am obosit și am amețit din cauza înclinației, totul pentru a ajunge în vârf. A meritat pe deplin. Iar fotografiile clasice în care fie împingi, fie susții turnul aplecat ne-au pictat și zâmbete și încruntări pe chipuri și cred că nu e necesar să scriu ce expresie pe fața cui s-a regăsit.

Ne-am abătut de pe autostradă să ne clătim ochii cu coasta italiană și ne-am oprit la Castello del Boccale, un vechi turn de veghe construit inițial pentru familia Medici, ce se înalță maiestuos, pe stânci colțuroase, deasupra apelor mediteraneene. Parte din sufletul meu a rămas acolo, privind la nesfârșit apusuri de soare mesmerizante.

Roma a fost așa cum ne așteptam. O capitală aglomerată, plină de istorie la orice pas, cu o încărcare deosebită. Aflată pe arena impresionantului Colosseum am simțit un fior rece pe șira spinării, iar ochii mi s-au inundat de lacrimi pentru toate sufletele care și-au găsit sfârșitul în acel loc.

Ne-am plimbat prin Palatine Hill până picioarele ne-au spus că nu mai fac față și am sfârșit prin a ne întreba unde este Forumul Roman, deși ne aflam în centrul său. Am trecut pe lângă Columna lui Taian și o grămadă de alte clădiri impunătoare, însă tot ce pot spune este că Pantheonul a fost o experiență fix pe placul turiștilor obosiți din noi. Ne-am revenit totuși destul de repede încât să vizităm aglomerata Fontana di trevi și, mai spre seară, treptele Spaniole.

Ziua dedicată pentru Vatican a început cu o plimbare cu metroul care a prevestit prin ce urma să trecem întreaga zi. De la o aglomerație pe care am regăsit-o numai în filme, am poposit în Piața San Pietro, apoi, cu pași timizi, ne-am îndreptat spre Muzeele Vaticane și spre ceea ce credeam noi că este Capela Sixtină. După ce am stat la o adevărată coadă ceaușistă, ne-am plimbat prin multele muzee spectaculoase, ajungând la concluzia că ne-ar fi trebuit cel puțin o zi per muzeu, pentru a ne culturaliza pe de-a întregul.

Singura problemă pe care am întâmpinat-o a fost când am vrut să ajungem direct la Capela Sixtină și am realizat că o astfel de scurtătură este imposibilă și că drumul cu sens unic prin Muzeele Vaticane ne obligă să parcurgem tot traseul gândit să le bifeze pe majoritatea dintre ele. Cum oboseala a pus stăpânire pe trupurile noastre singura dorință era să mai admirăm pictura lui Michelangelo și să punem punct unei zile extenuantă. N-a fost chiar așa. Capela este mai degrabă o parte a clădirii și nu o încăpere de sine stătătoare, iar aglomerația dinăuntru, cum la nici la o slujbă din biserică nu întâlnești, ne-a lăsat un gust amar. Am plecat cu un puzzle care ne-a dat multe bătăi de cap până s-a lăsat finalizat și cu o dezamăgire pentru care nu ne-am pregătit.

Plimbarea pe plaiurile autentice ale Toscanei și Castello di Brolio ne-a făcut sufletul să vibreze. Am mers pe drumul vinului și am regăsit ceea ce străfundul inimii noastre căuta: liniștea și traiul veritabil. Parte din sufletul soțului meu a rămas acolo, privind la nesfârșit răsărituri de soare călduroase.

Am așteptat de la începutul călătoriei să ajungem în Ljubljana, pentru că toate semnele rutiere din Slovenia indicau către capitală. Podul dragonilor și arhitectura orașului vechi ne-au impresionat cu adevărat.

Pe drumul spre casă ne-am oprit în Timișoara, unde mi-am îndeplinit dorința de a mă da cu role pe patru roți sub un glob disco similar celui pe care mi l-a făcut tata din pătrățele tăiate din oglindă. Mi-am amintit de copilărie, iar înăuntrul meu au reapărut sentimente de mult uitate. Le-am înmagazinat pe toate și, pe ritmuri de muzică, am alunecat spre fericire.

Am ajuns acasă obosiți dar mulțumiți că a noastră excursie circuit Italia a ajuns la sfârșit cu bine. Dacă a meritat? Evident că da! Dacă am repeta-o? Fără să stăm pe gânduri. Dar cum mai sunt multe locuri superbe de vizitat, rămâne să ne gândim la această experiență ca fiind printre preferate.

Imaginea de referință și fotografiile colaj din articol îmi aparțin.