Depresie – stres – anxietate
În ultima perioadă viața m-a încercat mai aprig decât înainte iar stările care m-au cuprins, fiindu-mi străine, m-au intrigat. Ce înseamnă, cum se manifestă și care este afecțiunea mentală de care sufăr eu și, cel mai probabil, milioane de alte suflete? Depresie – stres – anxietate?
Despre depresie
Depresia este o tulburare a dispoziției care se instalează atunci când persoana se gândește aproape numai la evenimente din trecut, fiind învăluită într-o tristețe care face imposibilă îmbrățișarea bucuriei în timpul prezent.
E clar! Sunt o ființă care, în mod cert, romantizează trecutul și, datorită memoriei selective, alege să-și amintească doar părțile bune din ceea ce a fost. Am puține regrete în viață, consider că ceea ce s-a întâmplat trebuia să se întâmple și mă gândesc cu drag la ceea ce deja e istorie pentru că momentele care au compus-o m-au definit pe mine.
Accept melancolia în care mă scufund uneori pentru că port un suflet de artist și pentru că datorită ei simt că pot crea mai mult. Dar tristețea mea nu ține de trecut, ci de totul care formează prezentul, așa că exclud cu voioșie depresia din lista posibilelor mele afecțiuni.
Despre stres
Stresul apare atunci când o persoană se gândește în mod constant la prezent și la problemele care o înconjoară și o copleșesc. Situațiile cauzatoare de stres, reale sau percepute, pot ajunge să manifeste chiar și simptome fizice cu impact semnificant asupra sănătății fizice și mentale.
Sunt meteosensibilă, îmi pierd repede răbdarea și rostesc toate adevărurile pe care le gândesc. Dată fiind descrierea, consider că nu resimt nicio presiune reprimată. Mă manifest așa cum sunt, chiar dacă nu sunt pe placul tuturor. Bineînțeles, dată fiind lumea în care trăim, cu toții simțim perioadele stresante și ne adaptăm la ele. Iar eu, mă mândresc cu faptul că reușesc, destul de repede, să gestionez problemele oferite de viața pe care mi-am ales-o. Deci, per total, nu consider nici că sunt stresată, nici stresantă (pun intended).
Despre anxietate
Anxietatea se definește ca fiind o stare de teamă, de neliniște și de îngrijorare excesivă, adesea fără un pericol imediat clar definit, care privește exclusiv viitorul.
Mă autodiagnostichez: sufăr de anxietate. Mintea mea se focusează pe viitor, pe efectele problemelor de acum sau a celor care încă nu s-au întâmplat. În ultimii ani m-am simțit panicată, gândurile mi-au circulat cu viteza luminii și au creionat mii de scenarii care mi-au făcut mai mult rău decât am anticipat sau care au dăunat mai mult decât ar fi putut-o face sau o vor face problemele în sine.
Soluția pe care am găsit-o eu? Plimbarea în natură cu prietenii necuvântători, pictura și dăruirea micilor bucurii către persoanele dragi, calmarea prin exercițiile de respirație învățate și înțelegerea că totul este trecător.
Asemănări și deosebiri:
Toate afecțiunile mentale afectează starea psihică, starea emoțională și starea fizică a organismului, se pot suprapune și intercala și necesită atenție și control.
Dacă depresia este cauzată de un dezechilibru, afectează o perioadă mai îndelungată, este caracterizată de tristețe, un gol interior și un nivel de energie scăzut, stresul este declanșat de un factor extern, este o situație temporară în care domină tensiunea, iar nivelul de energie este crescut sau fluctuant. Anxietatea apare în anticiparea unui pericol, are o durată variabilă și poate să reapară în timp, este dominată de frică și neliniște, menține corpul și mintea într-o stare de hiperalertă continuă.
Pentru mine stările depresie – stres – anxietate echivalează cu trecut – prezent – viitor. Și, odată înțelese așa, parcă nu mai pare niciuna atât de înspăimântătoare. Tot ce trebuie să rețin este că eu sunt în control!
Imaginea de referință îmi aparține și mă înfățișează așa cum trebuie să fim cu toții: relaxați.