Intime Gânduri

Corina Marinescu
10 minute la soare

10 minute la soare

Timp de citire: 2 minute

E soare. Şi cald. Vai de când aşteptam o zi de primăvară pe placul meu. Stau pe hamac şi simt cum vitamina D îmi pătrunde în corp. Închid ochii şi aud cântecul păsărilor şi zumzetul albinelor. Eu ascult o melodie dar poate ele discută despre vreme.


Fetița vine la mine. Cerşeşte atenție şi aşteaptă o mângâiere. E o scumpă. Nu e de rasă dar e ok că nici eu nu sunt prințesă. Vede albinele din jurul păpădiilor şi le fugăreşte. Mi-e teamă sa nu o înțepe. O văd că merge spre fotoliu şi închid iar ochii. Toată mobila de pe terasă e a ei. A pus stăpânire peste tot. Bine că tata nu şi-a cumpărat mobila aia scumpă.


Deja m-am încălzit tare. Îmi acopăr capul şi fruntea cu puloverul de care m-am dezbrăcat mai devreme. Am o pată maronie care de obicei se accentuează la soare şi nu vreau să o pornesc. Va trebui să o depigmentez cumva sau să-mi fac breton. Cum mi-ar sta?


Străzile din cartier au parte de modernizarea mult aşteptată şi din când în când se mai aud zgomotele maşinilor mari. Nu ştiu ce se întâmplă dar pentru câteva minute toată casa vibrează mai ceva ca la cutremur. Mă întreb în cât timp vor termina lucrarea şi când n-o să mai fie atâta praf.


Adie vântul. E plăcut. Îmi amintesc repede că sunt alergică la praf şi nu mă mai pot bucura. Dar n-am ce face. În mod sigur deja m-au acoperit o mulțime de particule care-mi pot declanşa rinita alergică. Nu strănut şi mă declar surprinsă. Zâmbesc.


Mă ridic şi fac câteva poze prin curte. Fetița mă însoțeşte la plimbare. Oare ce face Lucky? Dacă ştiam că mai rămân l-aş fi luat cu mine. Îmi iau puloverul şi intru în casă. E negru şi nu vreau să se decoloreze de la soare.


Ma trântesc pe canapea. Fetița sare lângă mine. Sunt fericită! Mama nu o dă afară şi nici nu o ceartă, ba mai mult ne face o fotografie. Mai demult câinii nu aveau voie în casă. Acum, spre bucuria mea, vremurile s-au schimbat. Îmi e dor de toate animalele pe care le-am avut. Îmi amintesc că am citit recent cum că de fapt nu ne e dor de persoane sau de ființele dragi ci de felul cum ne făceau să ne simțim. Aşa o fi.


O muscă rătăcită se zbate lângă fereastră şi nu ştie cum să zboare afară. Mă ridic şi o ajut. Ies şi eu din nou în curte şi mă întind tot pe hamac. Fetița e mereu pe lângă mine. Ne bucurăm ambele că suntem împreună.
Închid iar ochii şi mă gândesc la cât sunt de norocoasă.

Fericirea nu trebuie căutată. Ea e peste tot şi în oricine!

2 comments found

  1. Ar trebui totuși să ne facem împreună breton 👧👧
    Mie mi-a placut experiența data trecuta 😊
    Love u ❤

Leave comment

Your email address will not be published. Required fields are marked with *.