Intime Gânduri

Am scris o poveste de dragoste. Pentru că iubirea pune în mişcare toată lumea şi pentru că din iubire se întâmplă tot.

Semnez un nou volum şi mărturisesc că abia aştept să public romanul care va sta pe raft lângă “Jurnal de Amintiri” şi “Viceversa“.

Această nouă carte, spun eu, se aseamănă unei oglinzi. De ce? Pentru că reflectă ceea ce se află în mintea mea. Imaginație. Deşi dacă e să mă iau după interpretarea pe care eu am dat-o RMN-ului cerebral făcut se pare că am şi fluturi.

După ce mi-am luat suficient timp să scriu şi am făcut-o doar în momentele de inspirație maximă şi numai aşa cum mi-a dictat sufletul, am terminat într-un final volumul. Şi pentru că mi-am dorit ca şi cei dragi să îndrăgească povestea, cu mare emoție, am înmânat opera beta-cititorilor.

Un beta-cititor este acea persoană care, deşi nu este editor, citeşte manuscrisul înainte de publicare şi este atent la ortografiere, punctuație şi erori gramaticale. Autorul aşteaptă din partea acestuia comentarii despre părţi ale poveştii care i se par confuze sau lucruri care nu par a avea sens şi pe baza feedback-ului primit poate aduce  modificări manuscrisului.

Îmi doresc ca tot ce mintea mi-a dictat să se fi tradus bine în pagină. Aşa că a venit timpul să las persoane străine de universul meu să-i cerceteze conţinutul şi să aflu astfel dacă mi-am atins scopul. Daca am creat o poveste captivantă, dacă am dat viață unor personaje frumoase şi dacă romanul e pregătit să dea piept cu lumea.

De obicei beta-cititorul face parte din publicul țintă însă nicio părere din exterior nu strică. Aşa că mergând pe acest din ultim fir logic am aşteptat întâi impresia soțului meu.

A citit manuscrisul mai repede decât mă aşteptam şi mi-a mărturisit că romanul l-a surprins în mod plăcut. Bineînțeles mi-a indicat şi unele mici greşeli, pe care le-am corectat de îndată, dar per total pot spune că am avut parte de o primă recenzie pozitivă.

Am sărbătorit cu şampanie şi am povestit despre personajele imaginate de mine de parcă am fi discutat despre prietenii cu care ne-am întâlnit de curând. Pentru că eu aşa îi simt. Aproape de sufletul meu. Şi se pare că ele au mai cucerit o inimă.

Acum aştept opiniile părinților mei. Mi-ar plăcea să-i urmăresc citind şi mai ales să le studiez reacțiile. Dar dacă aş face asta cred că aş fi capabilă sa-mi țin respirația la fiecare pagină. Sunt curioasă cum li se va părea „Scrisoarea domnişoarei S.”.

Imaginea de referință este preluată de pe site-ul www.pixabay.com