Portret alb-negru marca #omie
Ani la rândul am admirat munca fotografului care își dedică timpul pentru a captura în imagini chipurile sibienilor, însă abia anul acesta am reușit să obțin un portret alb-negru marca #omie.
Proiectul 1000 Portraits reușește, în fiecare an, să-și depășească targetul și să fascineze întreaga comunitate. Dacă la început s-a dorit crearea unui portofoliu cu o mie de portrete fotografiate în decursul unei luni, la cea de-a noua ediție numărul țintă s-a împlinit în prima săptămână. Iar dacă fotograful o să continue în același ritm, în curând cele o mie de fotografii vor fi realizate într-o singură zi.
„O tradiție care crește odată cu orașul” surprinde, an de an, chipuri diferite, priviri adânci și zâmbete sincere. Portretul alb-negru ascunde, cu certitudine, povestea persoanei fotografiate. Ochii trădează starea sufletului, ridurile și firele albe vorbesc despre trecerea timpului, iar mimica feței redă emoția. Iar ce transmite fiecare prin această comunicare nonverbală se cere a fi tradusă cu admirație.
Dacă îmi place cum „m-a văzut” aparatul de fotografiat și cum m-a imortalizat autorul? Greu de spus. În mintea mea sunt mai tânără decât apar, mai veselă și mai plină de viață, dar din portretul alb-negru reiese o altă realitate. Sunt tot eu, dar cea de care vreau să mă dezic. Așadar, ador fotografia privită drept o formă de artă, dar pentru noiembrie a anului ce vine mă pregătesc să radiez așa cum știu că pot să o fac.
Și, pentru că orice muncă trebuie într-un fel recompensată, în schimbul fotografiei mele am dăruit un mini tablou, predominant alb-negru pentru a mă încadra în tematică dar cu scântei de culoare care să sugereze că viața trebuie totuși trăită colorat.
Imaginea de referinţă aparține fotografului Rareș Helici căruia îi mulțumesc pentru că „m-a tras în chip” și pentru superbul portret alb-negru marca #omie.