1 îngeraș, 2 îngerași
N-a fost lună plină deci nu pot să dau vina pe satelitul natural care orbitează în jurul Pământului pentru insomnia mea.
Îmi amintesc că atunci când dormeam în camera mea albastră obișnuiam să mă trezesc noaptea la ora 4:00 să privesc luna care se oprea preț de câteva minute fix în dreptul ferestrei mele. Dar pe atunci somnul nu-mi era tulburat în niciun fel ci îmi doream să-mi întrerup visele doar ca să admir obiectul ceresc strălucitor care se afla la doar 1,28 secunde lumină față de mine.
Acum degeaba m-aș mai trezi la acea oră. Camera nu mai e albastră, patul nu mai este îndreptat la fel, iluminatul stradal mă orbește, iar draperiile nu-mi permit să mai urmăresc un peisaj de poveste.
În mod cert nicio problemă medicală nu a stat la baza insomniei mele. Poate vinovate se fac doar planurile legate de redactările juridice sau stresul pe care l-am împrumutat din vocea clientei mele. Poate n-am putut adormi pentru că m-am entuziasmat pentru o zi specială sau poate doar nutresc emoții pentru soarta manuscrisului meu. Cine știe?
În capul meu a fost sărbătoarea gândurilor. Nu m-au relaxat discuțiile nocturne, nu m-au ajutat nici îmbrățișările calde ale iubitului meu. M-am foit de pe-o parte pe cealaltă și n-am putut nici măcar să ascult replicile pe care le cunosc de altfel pe de rost.
N-am vrut să aprind lumina și să citesc, deși mi-ar fi plăcut să lecturez cel puțin un capitol din cartea care mă așteaptă cuminte pe noptieră. Mi-am dorit să scriu fără să mă ridic din pat așa că mi-am imaginat cum aștern cuvinte pe tastatură și cum le salvez în minte până a doua zi. Cred că așa s-au născut și insomniile Irinei Binder.
Când peste dormitor s-a așternut într-un final liniștea și ochii mei s-au obișnuit cu întunericul am început să analizez încăperea care se descria altfel pe timp de noapte. Jocul de lumini și umbre m-a fascinat. Am apreciat distanța dintre piesele de mobilier, am studiat cu atenție colțurile camerei și faldurile perdelei însă tot n-am reușit să adorm.
Deși este total inutil unele persoane își imaginează că numără oi când nu pot să adoarmă. Se pare că acest mit își are originea la ciobanii care își numărau oile pe câmp să se sigure că turma este completă și care după numărătoare se linișteau aflând că toate animalele le sunt în siguranță. Americanii numără Mississippi. Eu m-am decis să număr îngerași. Dar tot inutil a fost.
Exercițiile de imaginație trebuie să calmeze o minte încordată nu să o obosească spun specialiștii. Și atunci mă întreb: cum se face că tocmai un scenariu complet și cu detalii specifice mi-a adus somnul mult așteptat? Se pare că mintea mea nu caută calea cea mai ușoară ci cea mai interesantă.
M-am trezit de dimineață deși aș fi putut să dorm până târziu. Dar pentru seara ce urmează îmi planific să prind somnul dintre orele 10:00-02:00 despre care se zvonește că ar fi cel mai odihnitor. Iar înainte voi bea o cană caldă de lapte de soia sau un ceai de tei, voi evita navigarea obositoare pe internet, mă voi relaxa cu o baie fierbinte și în mod sigur voi citi câteva capitole noi.
Planul este făcut. Să vedem cum decurge executarea!
Imaginea de referință este preluată de pe site-ul www.pixabay.com
1 comment found