Gemeni în simbioză
Este dovedit faptul că trupurile noastre împrumută anumite trăsături fizice de la partenerul de viață. Însă, se întâmplă oare ceva mai mult decât o simplă asemănare? Devenim, cu adevărat, gemeni în simbioză după ce trăim împreună o perioadă mai lungă de timp?
Comportamentul și modul de gândire este, în mod cert, influențat de anturaj. Împărtășim idei, preluăm tabieturi și, în cele mai bune scenarii, gândim armonios. Acest lucru este perfect normal și acceptat, în mod unanim, de societate. Din dorința de a aparține ne mulăm după forma pe care ne dorim să o prindem.
Fizic, odată cu trecerea vremii, începem să semănăm. Se întâmplă între cei apropiați, se nimerește chiar și între animalul de companie și iubitorul de necuvântătoare, este vizibil între cei uniți de iubire.
Uneori, asemănarea depășește barierele trăsăturilor ṣi intră într-un alt spectru. Deși nu ne unește genetica, celulele corpului par să spună aceeași poveste. Devenim un întreg, iar corpurile care vibrează pe aceeași frecvență se încăpățânează să trăiască, aproape simultan, aceleași experiențe.
Această trecere poate fi imperceptibilă sau profund orbitoare. De obicei, schimbările aducătoare de bine sunt des trecute cu vederea, pentru că bucuria se trăiește, nu se analizează. Însă, când firul narativ urmează întâmplări nu tocmai plăcute similitudinile ies în evidență.
Coincidențe sau ceva mai mult decât putem înțelege? Devenim oare gemeni în simbioză atunci când ne leagă iubirea sau urmăm un plan predestinat?
Imaginea de referință este preluată de pe site-ul www.pixabay.com și modificată în PicsArt.