Intime Gânduri

Mă regăsesc cuprinsă între victorii și înfrângeri și încerc de fiecare dată să primesc emoția care însoțește starea cu calm. Nu-mi permit nici să mă bucur excesiv și nici să mă întristez prea tare. Am citit undeva că viața trebuie trăită liniar și mi-am îmbrățișat monotonia ca fiind calea care mă va conduce negreșit spre viața pe care mi-o doresc. Am ales să nu-mi tulbur starea optimă a organismului și să nu cutremur liniștea și confortul în care m-am cufundat.

Mă dedic artei pentru a contrabalansa cumva răul pe care îl văd în lume și cu care nu pot și nici nu vreau să mă identific. Scriu, pictez, fotografiez și cânt, nu pentru a nega sau a uita realitatea în care trăiesc, nici pentru a mă izola în bula mea protectoare, ci pentru a face lumea mai frumoasă, în modul meu, în speranța că universul meu colorat și pozitiv se va răsfrânge și asupra celorlalți.

Și totuși, sunt momente în viață când mă regăsesc cuprinsă între victorii și înfrângeri care-mi amenință traiul și care mă scot din ritmul pe care mi l-am stabilit. Momente în care simt o fericire ieșită din comun și momente în care dezamăgirea mă cuprinde și mă sufocă. Am învățat că starea de beatitudine trece repede și că antonimul rămâne în suflet o perioadă mai îndelungată și am exersat înlăturarea sentimentelor care îmi amenință armonia, chiar dacă acest lucru poate suna exagerat.

Supraviețuiesc valurilor vieții și încerc să evit, pe cât pot, zilele tropicale și furtunile zbuciumate. Însă acest fapt nu înseamnă că nu trăiesc clipele pe care le primesc. Spun doar că prefer să nu le devin captivă prea mult timp. Le trăiesc așa cum știu și sunt într-o continuă transformare.

Poate părea ciudat ca cineva să spună că nu vrea să fie fericit tot timpul. Pentru mine această afirmație este egală cu declarația că nu vreau să fiu mereu nefericită. Căderea e mai dură de la înălțime și urcușul e mai dificil de sub nivelul mării.

Acest articol, intitulat sugestiv „Între victorii și înfrângeri” și publicat la o mult prea mare distanță de „În căutarea nemuririi”, este modul meu de a mă stabiliza, într-o zi în care mă lupt cu deziluzii. Dar, pentru că știu că nimic nu ține o veșnicie, sunt sigură că mâine voi străluci. Fără sclipici sau paiete, doar cu un suflet cald și o minte calmă, pentru că între victorii și înfrângeri sunt doar EU.

Imaginea de referință este preluată de pe site-ul www.pixabay.com.