Intime Gânduri

Mă simt bine în pielea mea. Așa cum e ea, plină de pete, răni și cicatrici adunate în ani de viață. Urme pe care în timp am început să le accept și să le iubesc, pentru ca să constat că abia atunci se fac nevăzute. Și totuși, unele dintre ele spun povești pe care nu vreau să le uit, așa că le păstrez cu mândrie pe corp și în suflet. Ele ascund amintiri care mă fac uneori să lăcrimez, iar alteori să zâmbesc fără oprire, sunt ofranda plătită în purpuriu pentru trăirile mele și nu le regret deloc.

N-aș vrea să fiu în pielea altcuiva. Nu-mi doresc viața nimănui, nu mi-ar plăcea să port poveri străine și nici nu aș accepta cu drag bucurii atât de diferite de cele care îmi aparțin. Nu invidiez pe nimeni și n-aș vrea să fiu în locul unei alte persoane, căci fiecare ne-am câștigat dreptul de a fi acolo unde ne aflăm și de a avea exact ceea ce avem. Și, dacă ne dorim, cu toții putem avea totul.

În timp ce oamenii care mă înconjoară își creionează pătrățelele în care cel mai probabil vor rămâne tot restul vieții, eu aleg să desenez o inimioară. Roșie, ca sângele pe care l-am jertfit și ca vinul care mi se plimbă seara prin vene, pentru că, deși trăiesc în nuanțe de gri, visez colorat.

Sunt construită diferit de ceilalți. Nu încerc să fiu altfel, ci pur și simplu sunt. Simt acest lucru în fiecare moment al vieții mele, dar mai ales atunci când îi privesc pe cei ce se vor a fi unici și se cred a fi liberi, dar care trăiesc la fel ca restul, înrobiți de tradiții, încătușați de o mentalitate învechită, captivi în viețile pe care și le-au proiectat.

Vibrez pe o altă frecvență, o undă pe care poate doar Yeong-hye a lui Han Kang ar înțelege-o, cu toate că nici cu ea nu intenționez să mă asemăn întru totul. Nu plec nicăieri dar călătoresc peste tot, nu vorbesc cu nimeni dar port conversații cu cei mai înțelepți oameni și sper ca astfel să fac față unei realități pe care altfel nu pot să o accept. Inima mea naivă încă speră ca toată lumea să ajungă să se simtă confortabil în pielea lor, pentru că acum știu sigur că nu e așa. Inspir, expir și realizez cât sunt de norocoasă. Eu mă simt bine în pielea mea. Tu?

Imaginea de referință, care mi-a devenit sursă de inspirație pentru o părticică din acest text, este preluată de pe site-ul www.pixabay.com.